În momentul în care oamenii au început să domesticească animalele și să le folosească pentru consum, aproape toți indivizii unor întregi specii au pierdut dreptul și posibilitatea de a-și trăi viețile așa cum natura le construise pentru ei. Astfel, găina roșie de junglă, care inițial trăia în sălbăticie și era adaptată modului respectiv de trai, a fost capturată și înmulțită selectiv pe parcursul timpului pentru a deservi cât mai bine intereselor de consum ale omului.
Mai nou, dorința maximizării profiturilor industriale, condamnă găinile la o viață petrecută în cuști de tip baterie de mărimea propriului corp unde nu-și pot manifesta comportamentele naturale.
În pofida condiționărilor culturale care ne îndeamnă la a considera că animalele destinate, în mod conventional, consumului, sunt obiecte de care noi putem dispune după bunul plac, am vrea să facem cunoscute abilitățile și nevoile ființelor pe care omul le exploatează, obligându-le să trăiască în condiții fundamental greșite, ca mai apoi, la scurtă vreme, să fie ucise.
Așadar, enumerăm mai jos câteva dintre caracteristicile specifice găinilor, caracteristici a căror manifestare rămâne doar un ideal pentru cele din industriile intensive:
- Găinile apreciază igiena personală, iar în scopul acesta fac băi de nisip pentru a-și menține penele curate și paraziții la distanță. Lipsa posibilității de a se toaleta le provoacă disconfort în aceeași măsură în care ne-ar provoca-o și nouă.
2. Una dintre activitățiile lor preferate este căutarea hranei. Scurmatul în pământ este deopotrivă o joacă, dar și o activitate fizică necesară și plăcută pentru găini.
3. Unul dintre instinctele lor este să-și construiască un cuib pentru odihnă și adăpost. Este ușor de înțeles de ce traiul forțat în cuști aflate în hale, unde lumina nu se stinge aproape niciodată, alături de zeci de mii de alte găini, reprezintă motiv de dezorientare și stres constant.
4. Ciugulitul este un reflex natural pentru găini, reflex pe care, de asemenea, nu-l pot exersa, întrucât în multe dintre ferme le este retezat ciocul pentru a preveni canibalismul cauzat de depresia provocată de condițiile de trai.
5. Un alt instinct natural specific lor este cocoțatul. Găinile reușesc să zboare preț de câteva secunde pentru a ajunge în copaci sau tufișuri înalte, protejându-se astfel de prădători. Cuștile, înghesuiala și condițiile din halele industriale nu le permit nici măcar să își întindă aripile, iar de zbor sau cocoțat nu se poate pune problema.
6. Un alt atribut caracteristic unei găini este nevoia de socializare, acestea preferând să trăiască în cârduri mici organizate ierarhic și iubind afecțiunea când sunt tratate cu respect. Ele folosesc sunete diferite pentru a-și comunica mesaje, cum ar fi, de exemplu, cel legat de găsirea hranei. Ele sunt și animale empatice, demonstrând suferință atunci când un membru al cârdului moare.
7. Inteligența acestora a constituit un subiect de interes pentru cercetători, astfel s-a dovedit că posedă o capacitate cognitivă dezvoltată, comparabilă cu cea a cățeilor și pisicilor, animale pe care omul le respectă mai mult. Găinile disting momentele zilei orientându-se după poziția soarelui, au conștiință de sine, experimentează REM (Rapid Eye Movement) în timpul somnului, visează, se pot orienta în spațiu, au o vedere bună și pot vedea, datorită conului în plus pe care îl au, lumina ultravioletă. Acestea au abilități matematice și memorie bună, putând distinge și recunoaște peste 100 de chipuri, chiar și din alte specii.
8. Viața de familie este deosebit de importantă pentru găini, acestea fiind mame dedicate. În perioada în care clocesc, pot petrece zile întregi fără a se hrăni și fără a se hidrata dacă simt că nu își pot lăsa ouăle în siguranță. În mod normal, găinile ar fi ouat între 10 și 15 ouă pe an pentru a se reproduce. Acestea, însă, au fost selectate genetic și modificate pentru a ajunge să depună până la 350 de ouă pe an. Cruzimea industriei ouălor presupune și faptul că acestea nu ajung vreodată să-și cunoască proprii copii, deși, în natură, acestea le comunică prin sunete încă dinainte de ecloza, pentru a-i obișnui pe puiuți cu glasul lor. Contrar opiniei publice, o găină în fața prădătorilor este curajoasă când vine vorba de a-și proteja puii și o va face cu orice preț.
9. Speranța de viață normală ar fi în jur de 10 ani, sau mai mult, dar în industrie găinile crescute pentru ouă trăiesc aproximativ un an (dacă nu mor din cauza condițiilor), iar cele crescute pentru carne nu depășesc șase săptămâni.
10. Un cocoș poate curta o găină aducându-i hrană, însă aceasta va alege conform propriilor criterii. Aceștia mănâncă iarbă pentru digestie și trag firul în mod asemănător felului în care oamenii trag spaghetele. Acum, cine poate ști cum ar fi arătat celebra scenă din Doamna și vagabondul (1955), dacă în rolurile principale s-ar fi aflat un cocoș, o găină și un fir de iarbă?
Putem trage, așadar, concluzia că găinile, asemenea oricărui animal uman sau non-uman, au instincte naturale și dorința de a și le putea exercita libere. „Viața” scurtă pe care o duc în industrie este crudă prin multiplele moduri în care natura lor este modificată radical. Ne putem gândi la asta ca la o situație în care un om ar fi crescut de la naștere într-o cușcă mizeră de mărimea propriului corp, fără a-și cunoaște mama, înconjurat doar de suferință – în mod evident, ar fi singura viață pe care ar cunoaște-o, dar nu ar fi una fericită, iar cea mai mare dorință ar fi cea de a se putea ridica în picioare, așa cum pentru găini subzistă dorința de a-și putea măcar întinde aripile.
