Rolul Legislației în Protecția (Tuturor) Animalelor
Promovarea drepturilor animalelor reprezintă una dintre căile principale prin care putem ajuta necuvântătoarele. Acest obiectiv poate fi atins mai ales prin îmbunătățirea legislației pentru drepturile animalelor. Fiecare țară europeană are rolul de a asigura protecția animalelor și de a se adapta la standardele europene. În acest articol, subliniem aspectele principale privind rolul Uniunii Europene, dar și al României în asigurarea protecției și bunăstării animalelor.
Cu toate că asociația FREE nu susține exploatarea și sacrificarea animalelor pentru consumul uman, acest articol menționează, în mod obiectiv, legislația din prezent care prevede protecția tuturor animalelor, cu accent pe animalele de fermă. Noi aplaudăm orice progres legislativ care micșorează suferința animalelor.
Trebuie menționat faptul că protecția animalelor necesită mai multă prioritizare și întotdeauna este loc de progres. Uniunea Europeană1 și-a propus interzicerea cuștilor pentru animalele de ferme, inclusiv iepuri, găini tinere, prepelițe, rațe și gâște2 până în anul 2027. Ca acest lucru să devină realitate este nevoie ca statele membre să își coordoneze eforturile. De asemenea, cetățenii trebuie să fie conștienți atât de drepturile animalelor, cât și de limitările acestora.
Rolul Uniunii Europene în Protecția Animalelor
Potrivit Parlamentului European, Uniunea Europeană (UE) este considerată ca având printre cele mai înalte standarde din lume pentru bunăstarea și protecția animalelor. Legislația europeană prevede inclusiv protecția animalelor de crescătorie, de laborator, a animalelor sălbatice și a celor de companie. UE este recunoscută ca lider mondial, pledând pentru cele mai înalte standarde la nivel global. Aceasta susține că a influențat îmbunătățirea legislației și din alte țări. În principal, se referă la animalele de fermă, “în timpul transportului, dar și la sacrificare”, dar și la animalele de laborator, animalele sălbatice și cele de companie3.
Primele dispoziții UE pentru protecția animalelor din ferme datează încă din anii ’70. Cu toate acestea, se poate argumenta că este încă un drum lung pentru a realiza cu desăvârșire protecția tuturor animalelor. Potrivit unui studiu Eurobarometru din 2021 care vizează atitudinea cetățenilor europeni referitoare la bunăstarea animalelor, 82% dintre aceștia susțin că bunăstarea animalelor de fermă “ar trebui protejată mai bine decât este în prezent”1.
În urma implementării Directivei 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă, conform Articolului 4, “statele membre adoptă dispoziții pentru ca proprietarii sau deținătorii să ia toate măsurile necesare pentru a garanta bunăstarea animalelor acestora și pentru a se asigura că aceste animale nu suportă dureri, suferințe sau vătămări inutile”4. Directivele sunt măsurile de aplicare generală care sunt obligatorii în ceea ce privește rezultatul care trebuie atins, dar care lasă statelor membre libertatea de apreciere cu privire la modul de a obține rezultatului5.
Normele UE referitoare la binele animalelor includ așa-numitele „cinci libertăți”:
- de a nu suferi de foame și sete;
- de a fi ferite de disconfort;
- de a nu suferi dureri, leziuni și boli;
- de a manifesta un comportament firesc;
- de a nu suferi de frică sau stres.
Potrivit Comisiei Europene, atunci când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în 2009, a modificat „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene” (TFUE) și a introdus recunoașterea faptului că animalele sunt ființe simțitoare6.
De asemenea, guvernele naționale pot adopta norme mai stricte, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu prevederile tratatului, dar legislația comunitară privind condițiile de bunăstare a animalelor de fermă stabilește standarde minime6.
Legea 205/2004 privind protecția animalelor
Conform Articolului 1, prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale animalelor cu sau fără deținător. Potrivit Articolului 2, în sensul prezentei legi, prin deținător de animale se înțelege proprietarul, persoana care deține cu orice titlu valabil, precum și orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul7.
Conform Articolului 4, deținătorii de animale au obligația de a avea un comportament lipsit de brutalitate față de acestea, de a asigura condițiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona și/sau izgoni. Articolul 5(1) Deținătorii de animale au obligația de a asigura acestora, în funcție de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă și categorie de producție, următoarele:
a) un adăpost corespunzător;
b) hrană și apă suficiente;
c) posibilitatea de mișcare suficientă;
d) îngrijire și atenție;
e) asistență medicală.
(2) Deținătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente și cruzimi7.
Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor8
Conform Articolului 1, normele metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor se aplică pentru următoarele categorii:
a) animale de interes economic;
b) animale de companie;
c) animale sălbatice;
d) animale utilizate în scopuri experimentale sau în alte scopuri științifice.
În urma modificării Legii nr.205/2004 care prevede protecția animalelor se majorează pedepsele și amenzile în cazul faptelor care implică cruzime față de animale. Mai mult, a fost adăugată și o prevedere conform căreia zoofilia este văzută drept cruzime față de animale. După cum s-a menționat mai sus, animalele aflate într-o situație de pericol sunt considerate cele care au fost rănite, supuse zoofiliei, schingiuite, dar și cele care nu beneficiază de hrană și apă în cantități suficiente, de tratamente medicale, sau un adăpost corespunzător6.
Majorarea pedepselor include:
- Închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă pentru:
- Tăierea urechilor, tăierea cozii, secționarea corzilor vocale;
- Despărțirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață în vederea comercializării;
- Folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea, dacă le creează suferință;
- Închisoare de la un an la 5 ani sau amendă pentru:
- Folosirea animalelor sălbatice, născute în captivitate sau capturate din natură, în spectacole de circ, circuri ambulante, caravane și trupe de artiști ambulanți, precum și în orice alte tipuri de spectacole;
- Folosirea armelor cu tranchilizant asupra animalelor în alte situații decât pentru imobilizarea acestora;
- Practicarea tirului pe animale domestic sau pe animale sălbatice captive;
- Rănirea cu intenție a animalelor;
- Închisoare de la 2 la 7 ani pentru:
- Uciderea animalelor, cu intenție, fără drept;
- Schingiuirea animalelor;
- Organizarea de lupte între animale sau cu animale;
- Zoofilia;
“Nu constituie infracțiune a) fapta persoanei de rănire sau ucidere a unui animal ca reacţie la atacul acestuia; b) sterilizarea animalelor.
În cazul condamnării pentru una dintre aceste infracţiuni, instanţa poate dispune ca pedeapsă complementară interdicţia de a deţine animale pentru o perioadă de la un an la 5 ani.
Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege ca for decizional şi prin urmare legea merge la promulgare”.9
Ne bucurăm să vedem că legislația tinde să se îmbunătățească oferind mai multă protecție animalelor. Mai mult, îndrăznim să sperăm că viitorul implică din ce în ce mai puțină suferință pentru aceste ființe. De aceea, lucrăm în fiecare zi pentru lărgirea spectrului de drepturi pentru toate animalele, dar și pentru a ajuta populația să conștientizeze că există alternative alimentare care scutesc animalele de suferință și oferă un aport nutritiv potrivit pentru noi toți.
